Raspunderea civila delictuala este definita ca o indatorire a oricarei persoane de a respecta regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si de a nu aduce atingere, prin actiunile ori prin inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Intemeiat legislativ pe dispozitiile art. 1385 alin. 1, art. 1349 alin. 2 si art. 1531 Cod civ. si art. 998 si 999 VCC, principiul repararii integrale a prejudiciului exprima cerinta inlaturarii tuturor consecintelor daunatoare ale faptei ilicite, in scopul restabilirii, pe cat posibil, a situatiei anterioare. Importanta prevederii in noul cod a imperativului repararii integrale este esentiala deoarece finalitatea raspunderii civile rezida tocmai in inlaturarea totala a consecintelor daunatoare ale faptei ilicite.
Restitutio in integrum, in sensul propriu al terminologiei, inseamna o reparare integrala a pagubei; specificul responsabilitatii civile consta in restabilirea cat mai precisa, in masura in care acest lucru este posibil, a echilibrului care a fost afectat prin cauzarea pagubei si repunerea victimei in situatia in care s-ar fi aflat, daca actul prejudiciabil nu ar fi avut loc.
In raspunderea civila delictuala, Curtea retine ca sunt doua texte ale Noului cod ce reglementeaza principiul reparatiei integrale: persoana cu discernamant „raspunde de toate prejudiciile, fiind obligata sa le repare integral” – art. 1349 alin. 2 si „prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel” – art. 1385 alin. 1. Art. 1349 enunta regula de principiu iar art. 1385 si urmatoarele detaliaza continutul repararii integrale.
Curtea retine ca in virtutea repararii integrale, la stabilirea intinderii despagubirii nu se vor lua in calcul: starea materiala a inculpatului, situatia patrimoniala a victimei, gravitatea culpei, imprejurarea ca autorul a prevazut sau nu producerea pagubei la momentul comiterii infractiunii (se repara prejudiciile previzibile si cele imprevizibile).
Valoarea reparatiilor cuvenite celui pagubit trebuie sa fie echivalentul tuturor pierderilor suferite de acesta, in urma savarsirii faptei prejudiciabile.
Curtea retine ca repararea integrala a pagubei este esentiala deoarece finalitatea raspunderii civile rezida tocmai in stergerea totala a consecintelor faptei ilicite.
Rezolutia nr. 75 a Consiliului Europei reaminteste, in primul sau articol, ca persoana care a suferit un prejudiciu este indreptatita la repararea acestuia, astfel incat sa fie repusa intr-o situatie cat mai apropiata de cea in care s-ar fi aflat daca paguba nu s-ar fi produs. (…)
Curtea retine ca prejudiciul care consta in vatamarea integritatii si a sanatatii persoanei este o consecinta a incalcarii celor mai importante drepturi subiective. Dreptul la sanatate, cel la integritate fizica si psihica sunt prerogative nepatrimoniale, intim atasate persoanei potrivit art. 58 Cod civil. Noul Cod civil reglementeaza in art. 1387-1395 prejudiciul cauzat prin vatamarea integritatii corporale sau a integritatii persoanei. Conform art. 1385 Cod civ., repararea integrala obliga la refacerea tuturor consecintelor daunatoare cu caracter economic ale faptei ilicite. Despagubirea va include pierderea efectiva si castigul nerealizat.
Curtea retine ca termenul de „daune morale” sau „prejudiciu moral” sugereaza o lezare adusa drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului, care ii definesc personalitatea.
Spre deosebire de celelalte drepturi civile care presupun un suport probator, in privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele suferite de victima, va aprecia o anumita suma globala, care sa completeze prejudiciul moral cauzat.
In ceea ce priveste stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta include o doza de aproximare dar instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi: consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorii morale lezate, masura in care au fost atinse aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala, victimei.
Curtea apreciaza ca despagubirile reprezentand daune morale trebuie sa fie rezonabile, aprecierea si cuantificarea acestora sa fie justa si echitabila, sa corespunda prejudiciului nepatrimonial, real si efectiv produs victimelor si suferite de acestea, in asa fel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara just temei a partilor civile indreptatite sa pretinda si sa primeasca o asemenea compensatie, dar nici sa nu fie derizorii. (…)
Judecatorul fondului, pe langa faptul ca nu a motiva deloc sentinta pronuntata, a omis a mentiona macar si faptul ca victimele, au resimtit in plan psihologic, consecintele faptei ilicite provocata de inculpat.
In planul psihologic, poate fi delimitat la randul sau, in alte doua planuri care il alcatuiesc: cel mental si cel emotional. Planul mental se distinge de cel emotional prin faptul ca acesta se refera la sanatatea mentala, ca valoare umana protejata, la integritatea psihica a persoanei, care poate fi lezata prin evenimente de natura a altera starea de confort psihologic. Planul emotional cuprinde totalitatea sentimentelor apartinand unei persoane.
Desi sentimentele formeaza un plan aparte, care se manifesta cel mult in comportamentul persoanei fata de altele, acestea pot produce prin intensitatea lor si modificari la nivel mintal. Astfel, prin lezarea sentimentelor de afectivitate, psihicul poate fi afectat, nefiind capabil sa se adapteze la suferinta cauzata de prejudiciul corporal, acela al pierderii capacitatii adaptive in proportii de 40-70 % si incadrarea totodata intr-un grad de invaliditate.
In cazul in speta, Curtea va avea in vedere, in plan emotional, atingerile aduse increderii in sansele de reusita pe viitor, ale victimelor, in fortele proprii, cauzate prin fapta ilicita a inculpatului.
Curtea va include aici si suferinta cauzata prin schimbarile intervenite in vietile partilor civile prejudiciate, succesiunea de evenimente raportat cauzal cu fapta ilicita de natura a altera starea de bine sau armonia familiala, relatiile intre partile civile si ceilalti membrii ai familiei.
Avand in vedere implicatiile afective ale traumei suferite de cele trei parti civile, Curtea va retine un prejudiciu si la acest nivel, prin devierea cursului normal al vietii, prin reducerea sanselor de implinire in orice plan. In plan mintal, incontestabil, au loc schimbari drept consecinta a traumei traversate de victime, suferinta de a-si vedea familiile lipsite de ajutorul lor precum si eforturile de a-si accepta noul mod de viata. (…)
Curtea, examinand atat probele testimoniale cat si cele stiintifice atasate cauzei, constata ca partile civile au suferit un prejudiciu corporal, atat unul de agrement, cat si unul estetic care reclama o compensatie corespunzatoare, aceasta cu rostul de a le alina victimelor R.C. si S.G., pe cat posibil, suferintele incercate, atat ca o consecinta directa a vatamarii, cat si pe acelea ce le vor suporta in viitor, decurse din starea de infirmitate in care au ajuns (capacitate adaptiva diminuata cu 40 % in cazul lui R.C si de 70 % in cazul partii civile S.G., ce se incadreaza simultan si in gradul II de invaliditate.
Perceperea de catre victime a desfigurarilor suferite sau a cicatricelor in zona capului si a gambelor, este cauza suferintelor psihice.
Asadar, Curtea retine ca prin infractiunea savarsita, este neindoielnic ca inculpatul a determinat supunerea partilor civile R.C si S.G, nu numai la traume fizice si psihice exceptionale, dar si la infirmitate estetica permanenta, care, chiar cu efectuarea in viitor a unor operatii de profil, le limiteaza accesul la o viata sociala si afectiva normala, potrivit varstei si intereselor lor.
Toate aceste atingeri aduse vietii partilor civile au condus Curtea la concluzia ca, fapta ilicita a inculpatului a deteriorat fundamental viata fiecareia dintre victime, in toate planurile mai sus analizate, motiv pentru care apreciaza ca sunt fondate sumele solicitate de partile civile R.C. la 90.000 euro sau echivalentul in lei la data platii si pentru partea civila S.G. tot la suma de 90.000 euro sau echivalentul in lei la data platii, iar pentru faptul ca partea civila R.O. a suferit leziuni vindecabile in urma fracturii avute, in 45 de zile de ingrijiri medicale, fara sa aiba vreo incapacitate adaptiva sau sa se incadreze in vreun grad de invaliditate, starea sa medicala, dupa accident, se considera ca o suma de 15.000 euro sau echivalentul in lei la data platii va contribui la dezdaunarea sa integrala, din punct de vedere moral.
(…) Curtea va obliga partea responsabila civilmente FPVS la plata penalitatilor de intarziere aferente sumelor de 90.000 si 15.000 euro in cuantum de 0,1 % pe zi de intarziere, incepand cu data de 17 iulie 2012 si pana la data achitarii efective, in baza art. 36 si art. 37 din Ordinul CSA nr. 20/2008 raportat la art. 36 si 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010.
Extras Decizia penala nr. 1165/A/2015 pronuntata de Curtea de Apel Cluj la data de 07.10.2015, definitiva.
avocat Florentin Grecu
Grecu | Gorde
–
> servicii juridice Cluj > avocat Cluj > avocat daune accidente > avocat recuperari daune > avocat recuperari creante > recuperari daune accidente > recuperari daune CASCO > recuperari daune asigurari profesionale > recuperari daune asigurari speciale > avocat dreptul muncii > drept societar > drept civil > drept administrativ > drept comercial > dreptul transporturilor > drept contraventional > proprietate intelectuala > raporturi intre profesionisti > casa de avocatura Cluj-Napoca > cabinet avocatial Cluj-Napoca > avocat Horea Gorde > avocat Florentin Grecu > cabinet avocatura Grecu Gorde >
RO 
EN